Ce este RMN-ul?
Imagistica prin rezonanță magnetică nucleară (RMN-ul) este una dintre cele mai importante tehnici radio-imagistice de explorare ale corpului uman. Cu ajutorul unui computer de înaltă performanță, a câmpurilor electromagnetice și al radiofrecvenței, medicul radiolog poate obține imagini de înaltă calitate ale țesuturilor moi din organism.
Principiul tehnicii se bazează pe polarizarea atomilor de hidrogen din moleculele de apă. Aparatul de RMN conține un tub în jurul căruia se află un magnet circular de dimensiuni mari. Acesta are capacitatea de a genera un câmp electromagnetic care influențează polaritatea și aliniază atomii de hidrogen din țesuturile bogate în apă (asemenea unei busole care indica polul Nord). Cu ajutorul unor unde de radiofrecvență, aparatul de RMN „deranjează” acest aliniament. În continuare, un scanner va calcula timpul necesar atomilor de hidrogen pentru a reveni la polaritatea inițială. Astfel, toate aceste informații vor fi adunate și analizate cu ajutorul unui computer de înaltă performanță. Prin compilarea datelor obținute, medicul radiolog va putea obține imaginile de înaltă calitate atât de necesare în elaborarea diagnosticului pacientului.
RMN-ul este o procedura non-invaziva, nedureroasă și nu implică în vreun fel iradierea pacientului. Chiar și așa, orice pacient trebuie să țină cont de câteva detalii înainte de a efectua această investigație. Aceste lucruri le vom discuta în rândurile ce vor urma.
Ce e bine să știm înainte de a face un RMN?
După cum am menționat anterior, aparatul de RMN conține un magnet circular de dimensiuni mari. În interiorul acestui magnet se află un tunel de aproximativ 1,5m în lungime, loc în care va fi poziționat pacientul cu ajutorul unei mese de examinat.
Întreaga procedură durează între 15 și 40 (uneori chiar și 60) de minute. În tot acest timp, pacientul trebuie sa stea nemișcat în interiorul aparatului. Pe tot parcursul examinării, personalul medical va sta într-o cameră de control (alaturată camerei de examinare) și va putea observa toată procedura printr-un geam transparent. Imediat după examinarea RMN, pacientul va fi rugat să aștepte rezultatul. În tot acest timp medicul radiolog verifică calitatea imaginilor obținute. În unele situații, pacientului i se poate cere să revină în aparatul RMN pentru a repeta o anumită porțiune a investigației. Daca imaginile obținute sunt bune, pacientul se poate îmbraca, va primi rezultatul și va putea merge acasă.
Probabil cel mai important lucru de luat în seamă când vorbim despre procedura RMN este prezența dispozitivelor electronice sau a obiectelor metalice implantate. Întrucât aparatul RMN funcționează pe bază de magnetism, prezența acestor obiecte poate duce la situații destul de neplăcute. Este foarte important de menționat faptul ca RMN-ul reprezintă o CONTRAINDICAȚIE ABSOLUTĂ PENTRU PACIENȚII CU PACEMAKER CARDIAC. Astfel, dintre situațiile contraindicate, putem enumera:
- Pacemaker cardiac
- Pompe de insulină sau alte dispozitive cu rol de a injecta substanțe în organism
- Valve cardiace metalice
- Implant cohlear
- Implant metalic sau protetic
- Stenturi vasculare
- Răni provocate de gloanțe
- Istoric de lucru în industria fierului
- Neurostimulatoare
- Bijuterii
- Tatuaje
De asemenea, unii pacienți pot găsi această investigație ca fiind una destul de inconfortabilă. Spațiul relativ de îngust din interiorul aparatului de RMN poate adeseori crea senzația de claustrofobie. Acest detaliu trebuie discutat înaintea începerii investigației împreună cu medicul radiolog în vederea găsirii unei soluții. În absența unei alternative de diagnostic, anestezia generală poate reprezenta una dintre variantele cele mai bune pentru a duce investigația la bun sfârșit.
Unele proceduri RMN pot folosi și substanțe de contrast. Compușii folosiți în cadrul tehnicilor radio-imagistice au rolul de a scoate mai bine în evidență diferite structuri din corpul uman. Odată administrate și ajunse în circulație, aceste substanțe se vor distribui rapid către țesuturi, iar prin simpla acumulare a lor, acestea vor imbunătați vizibilitatea imagistică a anumitor tipuri de țesut, vase de sange sau chiar organe. Agentul de contrast cel mai des folosit în procedura RMN este Gadoliniul sau compușii pe bază de Gadoliniu. Aceasta substanță este considerată un compus foarte stabil datorită incidenței scăzute a efectelor adverse. De cele mai multe ori, aceste efectele adverse se află în strânsă legătură cu comorbiditățile pacientului. Printr-un chestionar completat chiar înaintea procedurii medicale, pacienții vor trebui să aducă la cunoștință personalului medical toate problemele de sănătate curente (ex. astm, alergii la substanțele de contrast sau alte medicamente, boli renale etc.).
În timpul investigației, medicul radiolog va trebui anunțat imediat în cazul apariției oricăror simptome post-administrare de substanță de contrast (eritem – înroșirea pielii, prurit – mâncărimi, dispnee – senzație de sufocare etc.). Aceste situații nu trebuie subestimate întrucât ele au potențialul de a deveni amenințătoare de viață.
Prezența unei sarcini trebuie de asemenea avută în considerare când se efectuează un examen RMN. În prezent, nu există suficiente dovezi științifice care să susțină nocivitatea examinării RMN asupra fetusului uman. Chiar și așa, orice pacientă însărcinată (sau care suspectează sarcina) trebuie să aducă la cunoștință medicului acest aspect. Personalul medical trebuie să discute cu pacienta și să adapteze protocolul diagnostic în așa fel încât, toate investigațiile efectuate (nu numai RMN-ul) să nu pună în pericol viața copilului.
Este de asemenea bine de știut faptul că examinarea RMN a unui pacient pediatric poate fi destul de dificilă. Fie că este vorba despre spațiul îngust, despre durata examinării sau chiar despre zgomotele produse de aparatul RMN, copii sunt mult mai susceptibili la atacuri de panică sau stări de neliniște când vine vorba despre această procedură. Premedicația anxiolitică poate reprezenta de multe ori soluția potrivită în aceste situații. Personalul medical va putea pune acest lucru în aplicare numai în urma consultării cu parinții, și numai în situația în care toate părțile implicate ajung la un acord comun.
Examinarea RMN este o procedură costisitoare și de cele mai multe ori se poate realiza numai în centre specializate. Este foarte important de menționat faptul că alternativele examinarii RMN depind în totalitate de problema medicală cu care pacientul se confruntă. De cele mai multe ori, decizia de a recurge la variante alternative trebuie luată numai împreună cu ajutorului unui medic specialist. Astfel, printre alternativele examinarii RMN putem enumera radiografii, computerul tomograf (CT), ecografia, testele de sânge și biopsia.
